Departe de lumea întreagă

Mângâie-mi părul de abanos,
Nu fii fricos ca un iepuraș!
Pune îndoiala pe făraș
Și-arunc-o imediat, arunc-o,
De pe cea mai înaltă stâncă
În groapa adâncă a uitării;

Alungă iubite norii
De pe cerul sufletului meu,
Pune pecetea sărutului tău
Pe buzele-mi uscate
De Apă Vie însetate,
C-aștept de o jumătate de oră
S-aud muzica sonoră ce răsună
Din inima-ți frumoasă, bună!

Ia-mă de mână, 

Haide să fugim pe Lună,
Să stăm departe de lumea întreagă
Cât îmi ești drag și îți sunt dragă,
Să ne bucurăm de dragostea
Care ne leagă de ani de zile;

Bagă tristețea sub tancul cu șenile
Ca-n unele file de poveste,
Să piară în mai puțin de-o clipă;
Fă în pripă tot ce faci,
Căci azi Pământul, ca și Iadul,
E plin ochi de draci... !

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Flori de nu-mă-uita